Om drag!

Pentru tine, om drag, am un cuvânt astăzi!Poate mă cunoști, poate doar mă știi sau poate că nici nu ai aflat că și eu exist pe același pământ ca și tine. M-ai văzut poate trecând pe lângă tine pe stradă, poate te-am deranjat la metrou sau în troleu când nu am fost atent la stația la care trebuia să cobor, să mă ierți...nu am vrut să te deranjez...dar să știi că totuși cuvintele tale sau privirea și gesturile tale m-au durut! Te rog încă o dată să mă ierți! Și te rog ca data viitoare când un alt „tu” te va deranja astfel să încerci să fi atent la inima lui...nu de alta dar știu că există o lege a compensației (ca să nu o numesc altfel) prin care suntem smeriți dacă rănim o inimă pe care Domnul o iubește! Și El iubește toate inimile!Eh!Om drag!Am atâtea să îți spun...Spre exemplu aș vrea tare mult să nu îmi mai vorbești mereu despre realizările tale...mă simt atât de jos în comparație cu tine, deși știu că nu e firesc să mă compar cu nimeni...nu de alta dar mi-e teama ca nu cumva semenii mei să-și întoarcă fața lor de la mine și să mă iubească mai puțin tocmai pentru că nu sunt ca tine!Da, știu sună...copilărește, imatur!Dar eu sunt încă imatur și am nevoie doar de prietenia și dragostea ta! Am nevoie să văd la tine smerenie smerită! Am nevoie să mă înveți prin modul tău simplu de a fi că tocmai simplitatea ne face să fim cu adevărat Mari! Pentru că Domnul e mare pentru că e smerit și e smerit pentru că e mare! Om drag! De multe ori m-am entuziasmat când te-ai îndreptat spre mine! Ce bucurie să știu că-mi ești prieten!Îți mulțumesc mult pentru asta! Dar te rog iarăși să mă ierți pentru gândurile mele! Aș vrea să nu mai fie! Să mă pomenești prieten bun să se topească în dragostea sinceră și curată a Domnului! Te rog să nu te superi pentru gânduri! Aș vrea să nu fi dezamăgit de mine, aș vrea să nu văd în privirea ta cuvintele: „Mă dezamăgești! Te credeam un om bun! M-am înșelat în privința ta!” De-ai știi că eu am nevoie nu de aceste cuvinte, nu am nevoie să-mi explici nimic ...doar de rugăciunea și dragostea ta am nevoie! Am nevoie să mă îmbrățișezi tocmai ca o mamă care, deși copilul i-a greșit, totuși nu-l părăsește. Am să-ți fiu recunoscător toată veșnicia dacă rugăciunea ta mă va ridica din starea de cădere! Ți-aș spune atâtea! Dar nu acum! De va fi să fie vom avea la dispoziție veșnicia! Om iubit al lui Dumnezeu să iei aminte la rugămințile mele și Îl rogi pe Domnul să vindece sufletul meu! Om drag îți mulțumesc că ai avut răbdare să-mi asculți cuvintele!