Durerea ne apropie de Hristos

Toți suferim și, de cele mai multe ori, suferă mai mult cel care dă glas cel mai puțin suferinței sale. Unele necazuri sunt cunoscute numai de Dumnezeu. Cuvinte de alinare găsim doar în Sfânta Scriptură, în afara lui Dumnezeu nu ne putem găsi alinarea.

La picioarele Crucii suferințe își schimbă chipul, se sfințește , se transformă, pe măsura credinței noastre. În Cruce sunt concentrate toate suferințele, prin ea capătă explicație și sens durerea noastră, încetează să ne mai chinuie și să ne mai întristeze, de îndată ce ne gândim că ea ne apropie de Hristos și , prin aceasta, ne face să ne asemănam cu El într-o anumită măsură.

În clipele cele mai sfâșietoare, ale celei mai negre disperări, ne poate aduce liniște doar un singur gând: că de suferință a avut part și Hristos. El ne-a purtat crucea înainte de a fi purtat-o noi. Prin această cruce ne cheamă la El. Înarmându-ne cu această credință vom putea spune că suntem ai Lui cu totul.

( 18 august, Fiecare zi un dar al lui Dumnezeu)