Aflare

Când iarna-n gând mi se pogoară,
Când toamna-n inimă mi se strecoară,
Când mintea toată nu mai poate,
Spre ceruri drumul a-l străbate.

Când vreau să văd și nu mai pot,
Când nu mai sunt și vreau ca tot,
Ce este-n lume să se plece,
Naintea inimii mele rece.

Atuncea simt cum vara lină,
Cum primăvara coboară a sa lumină
În gândurile mele toate,
În simțirile înnegurate.

Și drumul e de-acum ușor
Și pot să vreau și pot să zbor
Spre înălțimile înalte
Spre zările îndepărtate.

Și inima mi se-nflăcărează
Și ochii nu se mai-ntristează
Și ard de bucurie sfântă
Și aud cum toate cântă

O slavă nemaicunoscută
O rugă nemaiauzită.
Și aud natura cum șoptește
Că slava sfântă se zărește,

Că Domnul Sfânt a pogorât
Aici, acum pe-acest pământ
Că să mă ridice din cădere
Ca să-mi alunge orice părere

Că El m-ar fi lăsat pe drum
Că m-a uitat; și-oricum
Înceata șoaptă îmi trezește
O amintire dulce ce mă ferește

De indoiala următoare
Ce-ar vrea ca-n suflet să coboare.
Și știu de-acum și-n veșnicie
Că dragostea Lui cu noi are să fie!



Asculta mai multe audio Muzica