Pentru tine...

Aş fi vrut să îţi mai pot scrie ceva....dar de ceva vreme nu mai pot...aş fi vrut să îţi mai spun ce simt...în speranţa că aceste rânduri cumva ajung la tine...dar îmi este greu....din ce în ce mai greu...De ce oare?...Mă întreb de multe ori dacă vreodată am să îţi pot simţi în adâncul inimii mele adâncul din privirea ta...mă întreb dacă cumva...prezenţa mea în viaţa ta nu ţi-ar face bine....altfel nu îmi explic de ce tu...Visez...poate...aşa îmi zic mulţi...foarte mulţi...dar inima mea mă roagă să o păstrez curată, luminoasă...pentru tine...şi cu tot imposibilul din prezenta mea existenţă îmi exprim convingerea că pentru mine nu poţi fi decât tu...atât...iar dacă şi tu acolo unde eşti...simţi la fel...ştiu că.... Doar două cuvinte...

O taină...ce se-arată

O mare şi adâncă  taină prin Fiul se arată
Şi sfânta bucurie cuprinde făptura toată
Iar stelele-mpreună lucesc a sărbătoare
Căci Naşterea înseamnă a noastră ridicare...

Se aud cântări aşa de line în noaptea-ntunecată
Iar îngerii rostesc ''Ce veste minunată!''
O, Doamne câtă milă şi câtă umilinţă
Se-ascundă întru a Ta fiinţă!

Curând...foarte curând

Atât de multă suferinţă e astăzi printre noi

Şi atât de mare este durerea...căci suntem goi

Atât de goi...nu e iubire....nici pace... nici  senin

Şi viaţa pare-a fi mai mult... un chin...

Şi ninge...şi ninge...cu alb si cu lumină

Şi ochii ar dori să se prefacă într-o privire lină

Să vadă că dincolo de nori...e lumea cea divină...

Iar fulgii mari sunt semnul că pacea este aproape

Şi în curând are să vină...

Şi-are să vină curând ... foarte curând

Când sunetele line ne vor vesti

Că într-o pesteră un prunc plăpând

E Cel ce are puterea de şterge orice durere

E Cel Ce ne aduce preasfânta mângâiere..

Atâta de firav...şi totuşi atâta de puternic

El va preface tristeţea-n bucurie...

Şi nu doar pentru azi...ci pentru veşnicie...

De câte ori...

De câte n-am încercat să zbor
Dar aripile mi-au fost frânte...
De câte ori n-am însetat de dor
De dorul de a fi...oriunde...


De atâtea ori Tu ai făcut să crească
Alte aripi...mai mari şi mult mai fine...
Ce mă purtau în gândurile-mi line
Spre patria cerească...


De câte ori n-am adormit  visand
Că lumea o voi cuprinde-n braţe...
De câte ori nu m-am trezit plângand
Căci visele se spulberau cu toate...

De atâtea ori Tu îmi arătai
Că eşti Acela Care
Îmi poate da să gust din bucuria
Ce nu este doar visare...

De câte ori nu am crezut adânc
Că soarele eu pot să-l ţin în mână
De câte ori nu am simţit cum mă pătrund
De întristarea cea păgână...

De atâtea ori Tu noaptea
Mi-ai prefăcut-o în lumină...
M-ai învăţat să nu mai fiu doar tină
Ci să pictez pe Chip asemănarea Ta divină...

Sfântul Mare Mucenic Efrem cel Nou

De ce plangi?Opreste'te din plans si asculta ce'ti voi spune! Eu sunt Sfantul Efrem. Dragostea pe care tu o cauti-dragostea cea adevarata- o are numai Dumnezeu. El o da tuturor fapturilor Sale, care il iubesc pe Dansul si pe care si El le iubeste. Acum am venit ca sa'ti binevestesc despre dragostea lui Dumnezeu pentru tine. Atunci cand ai aceasta dragoste, nu trebuie sa ti fie frica de nimic, nici macar de moarte! Dragostea lui Dumnezeu poate sa te izbaveasca si sa te fereasca de necazuri si de boli. Ea te poate pazi intocmai ca un zid, pe care nu'l va darama niciun om. SA FII CU MULTA LUARE AMINTE, PANA IN ULTIMA ZI A VIETII TALE, CA SA NU SCHIMBI DRAGOSTEA LUI DUMNEZEU PE IUBIREA OMENEASCA.

(Sfântul Mare Mucenic şi Cuvios Efrem cel Nou. Mărturii ale minunilor săvârşite în zilele noastre)

Aş vrea...

As ca ochii sa ii pot ridica...
As vrea sa pot a nu ma intrista...
Cand vorbele desarte inima-mi strapung...
Si-o fac sa sangereze pana-n strafundul
Cel tainic din adanc...

Aş vrea să pot zambi în orice-mprejurare
Chiar şi atunci când sunt
În suferinţa cea mai mare...

Aş vrea să ştiu, să văd, pe unde-i drumul meu
Cine-i cărarea spre Sfântul Dumnezeu..
Deşi atât de tulbure e lumea în care vieţuim
Şi nu ne dă răgaz spre El să mai privim...

Aş vrea să pot din suflet să primesc
Cele ce Sus în taină
Cu gând curat din veci se întocmesc...

Aş vrea să schimb în mine ce e rău
Să fiu un om cu Chipul neîntinat
De vanitate sau oricare păcat...

Un dar de Sus...

Un dar de Sus în viaţa noastră vină
Căci dragostea din inimi ne e puţină
Şi doar un Soare poate răsări
Iubirea ce inimile toate le ştie încălzi...

Un dar de Sus e ceea ce cu toţi dorim
Dar cum putem pe-ndată să simţim...
Că se coboară dintru Înălţime
Şi nu e-o nălucire ce dintru întuneric vine?