Atât de multă suferinţă e astăzi printre noi
Şi atât de mare este durerea...căci suntem goi
Atât de goi...nu e iubire....nici pace... nici senin
Şi viaţa pare-a fi mai mult... un chin...
Şi ninge...şi ninge...cu alb si cu lumină
Şi ochii ar dori să se prefacă într-o privire lină
Să vadă că dincolo de nori...e lumea cea divină...
Iar fulgii mari sunt semnul că pacea este aproape
Şi în curând are să vină...
Şi-are să vină curând ... foarte curând
Când sunetele line ne vor vesti
Că într-o pesteră un prunc plăpând
E Cel ce are puterea de şterge orice durere
E Cel Ce ne aduce preasfânta mângâiere..
Atâta de firav...şi totuşi atâta de puternic
El va preface tristeţea-n bucurie...
Şi nu doar pentru azi...ci pentru veşnicie...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu