Gând

Spre Înălțimi îmi ridic
Privirea
Sperând să-mi potolesc
Nedumerirea,
Ce se naște în al meu suflet
Când stau și cuget...
Că totul merge înapoi
Că nu mai e nimic spre bine
Pentru noi...
Dar gândul meu înșelător
Spre rău e lesne lucrător
Și iată că de Sus ajunge
O șoaptă blândă
Ce răspunde
Nedumeririi mele
„Spre Cerul dinlăuntru
Să privești
Când ești cuprins
De gânduri nebunești!”

Lumina

O nouă zi a răsărit
Un soare cald
Pe cerul dinlăuntru-mi
Cu bucurie a venit!

Și nici un nor
Nu se zărește-n orizont
Și nici un dor
Nu-și mai găsește loc.

Și peste tot lumina
Mă cuprinde
Și simt cum se desprinde
Întunericul ce mă ținea...

Adie împrejur mireasma dulce
Ce vântul de la răsărit aduce
Un zâmbet lin
Cald și senin
Și liniște în jur...

Ruga

Sufletele noastre
Adesea incercate
Inimile sarace
Adesea inecate
In lacrimile amare
Ale intristarii
Adapa-le cu apa vie
A milostivirii Tale.
Din iadul neputintei
In Raiul biruintei
Aduna-le pe toate
Si umple-le cu bucuria
Iubirii Tale.
Aduna-ma pe mine
Cel departat de Tine
Invata-ma sa pot,
Invata-ma sa vreau,
Arata-mi cum se simte
Iubirea si-adanca umilire
Si inima sa-mi cante
Acum si-n totdeauna
Un imn curat de slava
A indelugrabdarii Tale!