Gand

Alerg prin viata-mi ce pare fara sens
Si simt adesea cum obosesc...
Cum obosesc sa fiu....
Alerg prin viata...caci vreau sa stiu...
Sa stiu...de ce exist si cine sunt....
Adesea cad...si-n juru-mi vad doar intuneric
Si-aud cuvinte dure...care ma fac s-alunec
Intru adancul cel mai adanc...
Si imi doresc sa vad lumina lina
Cum ma inconjoara
Si imi doresc sa simt iubire sfanta
S-o vad din suflete cum se pogoara
Si vreau sa ma gasesc cu mine
Sa ma primesc in sulfetul pribeag
Si-ncovoiat de dor...
De dorul de a fi iubit...
Ridic spre Cer privirea-mi inlacrimata
Si inima de rani insangerata
Si vad cum ploaia de dragoste se scurge
Peste al meu suflet ce inceteaza a mai plange...
Caci a aflat ca bucuria lui de-a exista
Este doar una...