Dar teama care stă în mine nu mă lasă
Și golul ce se naște-n mine mă apasă...
Aș vrea să pot să ies din gândul care
Mă poartă către visul ce mă doare
Căci pare a fi doar ... o visare...
Și totuși zăresc în fața mea privirea
Cea blândă și senină
Ce cată printre „ele” mântuirea...
Iar când privirea cu sufletul ating
Mă îndoiesc să cred că e reală
Și simt cum iar ma sting...
Și vin din nou la mine înlăuntru
Și-aștept ca să aud Cuvântul
Ce îmi zâmbește cu căldură...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu