Ca o dulceață minunată de psalm,
dragostea lui Dumnezeu ne împresoară.
Ca o cântare îmbalsămată,
de peste tot bucuria vieții ne înfășoară.
Și inimile noastre însetoșate
sorb din adânca înfiorare,
ca peștii în apele afundate,
muzica binecuvântării Sale.
(Ieroschim. Daniil Tudor, 30 mai 1953, Sihăstria Neamț)

Cautati si ...veti afla

marți, 19 iulie 2011

.............

Adesea îmi doresc ca noi să fim doar una
Dar teama care stă în mine nu mă lasă
Și golul ce se naște-n mine mă apasă...

Aș vrea să pot să ies din gândul care
Mă poartă către visul ce mă doare
Căci pare a fi doar ... o visare...

Și totuși zăresc în fața mea privirea
Cea blândă și senină
Ce cată printre „ele” mântuirea...

Iar când privirea cu sufletul ating
Mă îndoiesc să cred că e reală
Și simt cum iar ma sting...

Și vin din nou la mine înlăuntru
Și-aștept ca să aud Cuvântul
Ce îmi zâmbește cu căldură...






Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu