Privesc spre-albastrul cel fara de cuvinte
Strigand spre Inima ce nu ma minte
Privesc spre verdele ce-mi da racoare
Ma simt patrunsa de culoare
Ma mangaie lumina calda si senina
A Soarelui ceresc, si ma alina
Curatul aer dintre seara
Ce imi trezeste a sufletului amorteala
Si vad cum cerul isi picteaza chipul
Punand pe sine alte chipuri sfinte
Dorind la fel inalt o rugaminte
Pentru ca iubirea sa mi se-nfierbiente
Si vreau ca Duhul sa coboare inlauntru
Si simt cum nu mai este trupul
Caci El Se-ascunde printre inimi
Ce vor sa isi afle drumul
Si Duhul cata prin adancuri
Un loc curat unde sa sada
Dar Eul cel ascuns din mine
Nu poate ca sa-L vada…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu