O taină

E bucurie și e dor de Sus
Când sufletul de har
Se lasă-a fi pătruns...
E pace și e taină-n cuget
Când mintea știe cum să tacă.
Și omul care-n mine locuiește
Spre Cer acum privește
Căci sinea lui atât de mult luptată
Și-aflat credința cea cu zel cătată...
E-aceea pentru care-ai săi strămoși
Martiri, domni, cuvioși
Vărsat-au a lor scump sânge...