Postarea aceasta va fi una fără introducere...nesistematică, poate pe alocuri incoerentă. Am ajuns la o concluzie ce mă doare puternic...lumea asta în care ne mișcăm, respirăm, căutăm, plângem, ne bucurăm, ne simțim singuri sau nu e infectată de un virus extrem de contagios și periculos ce poate provoca chiar moarte...EGOISMUL. Fără să vrem de multe ori poate suntem extrem de egoiști. Nu ne pasă de modul în care cuvintele, privirile, atitudinile, faptele îi rănesc pe ceilalți. Adesea punem etichete. Și mai grav este că și credem ceea ce gândim, adică ca și cum ne-am crede Dumnezeu Care știe inimile oamenilor...Facem milostenie nu pentru a milui, a ajuta un suflet ci pentru că NOI sunt centrul acțiunii, NOI milui....deci puțin contează persoana căreia i-am dat ceva ci faptul că NOI am dat...subtil și trist...Mergem la biserică nu pentru că l-am căuta sincer pe Dumnezeu, nu pentru că El este centrul spre care converg toate ci pentru că NOI Îl căutăm...Vorbim frumos despre prietenii noștri nu pentru iubirea ce le-o purtăm ci pentru că NOI „apreciem” calitățile și faptele lor...Iubim pentru a fi iubiți...altfel ne simțim foarte lezați în sentimente cerând cumva dreptate și autocompătimindu-ne...Ne plângem de singurătate dar singuri Îl izgonim pe Dumnezeu de lângă noi...Și atunci stau să mă întreb: câți dintre noi suntem sinceri cu noi înșine în primul rând? Egoismul și iubirea aceasta de slavă, de fi centrul universului îmi par a fi cele mai iritante păcate...Prin urmare, frate, ai grijă la egoism, nu-l hrăni pentru că într-o zi vei cunoaște adevărata față a iubirii de sine ...
*Notă: Noi=eu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu