Exitența noastră personală întreagă, de la zămislire și până în veșnicie, istoria cosmosului, istoria umanității, toate acestea sunt, fără îndoială, marcate de prezența Lui. Și iarăși spun, ca un leitmotiv, o prezență reală, concretă. Din păcate (păcatele noastre), adesea, ochii sufletești nu-L mai percep, urechile noastre nu mai aud vocea Lui blândă și tainică, simțirile noastre nu-L mai percep. Dar El ...este în continuare. Și cum să învățăm să-L ascultăm? În adierea lină a vântului, în razele calde și mângâietoare ale soarelui, în susurul apelor, în foșnetul frunzelor, în parfumul florilor, în gingășia făpturilor, în privirile senine și curate ale pruncilor, în albastrul cerului...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu