Doar tu să fii...

Când vântul lin adie înspre seară

În lumea de culoare...pe timp de vară...
Eu pașii tăi discreți i-aud venind
Și inima ți-o aud șoptind
Doar sunete...fără cuvinte...
Când aerul de catifea îmi bate la fereastră
Eu simt că tu aproape ești să vii
Și inima o simt cum vrea atunci să crească
De bucurie, de lumină că ai sa stii
C-am asteptat atât de mult...doar tu să fii
Acel Chip senin ce o va face să zambească....
SECRET GARDEN -  Nocturne
    
  Asculta  mai multe  audio   diverse

Cand luna se agață sus, pe cer
Și stelele zâmbesc cu drag spre mine
Eu capul mi-l ridic spre Sus
Cerând Lui doar... pe tine...

Eu simt blândețea ta ce vine din departe
Iar chipul tău senin înseninează a vieții noapte
Și-n fiecare zi înalț spre Ceruri șoapte
Să te aducă lângă mine...

Și vocile îmi spun „e gând străin”
Dar eu simt glasul tau cel lin...
Ce îmi spune că e aproape
Și soarele ce îl aștept va-ndepărta
A vieții mele noapte...

Am să te port mereu în suflet

Nu ți-am mai vorbit de multă vreme...om alături de care voi păși în Lumină...închid ochii și îți văd chipul plin de bunătate, de lumină, de curăție...simt căldura pe care prezența ta mi-o dă....iartă-mă...m-am hotărât să te caut...dar am găsit în locul tău doar umbre...poate că e doar un vis...o nălucă...eu totuși cred în tine...cred că tu, omul blând, cald, rugător, care știe să-mi mângâie inima atunci când aceasta suferă, care știe cum să mă apropie cu răbdare și gingășie de El, eu cred ca tu exiști...sufletul meu simte că ești și tu sub același cer ca și mine...am să te port mereu în suflet...te rog să mă cauți și tu...și nu uita... într-o zi tu și eu ne vom găsi...până atunci ... am să te port mereu în suflet..
Celine Dion - Right in the front of you
    
  Asculta  mai multe  audio   diverse

Doamne...ține-mă în mâna Ta

Doamne...te rog...ține-mă în mâna Ta
Ferește-mă de gânduri și ispite
Ascultă-mi în fiecare clipă
Stăruitoarea-mi rugăminte....
Îmi este teama de cădere...
Mă sperii de greaua-mi nevedere...
Eu Doamne știi...Te caut...
Te caut în orice om pe care Îl zăresc pe Cale
Dar mi-aș dori să fii întru acela-n care
Am să găsesc răspunsul la-Ntrebare...
Doamne....Te rog...nu mă uita
Să nu mă lași ....ci să mă ții... în mâna Ta...

Am încercat....

Am încercat să-ți fiu umăr
Pe care să îți pleci capul
Și am dorit să fiu puternic
Să nu mai cauți altul....
Dar pentru tine a fost doar în zadar
Și-n fiecare clipă vărsam lacrimi cu-amar
Și am dorit să-ți fiu lumină
Să te conduc pe calea cea senină
Dar tu ai vrut să poposești pe lângă drum
Iar eu mă înfior chiar și acum
M-am străduit să-ți fiu aproape
Să te ajut să treci de-ntunecata noapte
Dar tu nu m-ai dorit căci nu eram
Pictat cu ceară și culoare
Eu însă încă te doream
Acum am să te las.....fi liber om iubit
Dar nu uita...să te trezești
Să cați spre infinit...
Poate-ntr-o zi de mine îți vei aminti
Însă va fi mult prea târziu a mă iubi...

Unui om special...

Am sa pastrez de-a pururi intru mine
Caldura ta si dragostea de tine
Caci mi-ai dovedit din plin
Ca viata asta nu este doar venin
Cand ma luai in brate
Si imi spuneai convingator
Ca imi vei fi alaturi
Si tu..m-ai invatat sa zbor...
Mi-ai aratat ca soarele este mereu pe cer
M-ai invatat lupt spre-a castiga
Si-am descoperit treptat ca soarta mea e-n mana Sa
Iti multumesc iubitul meu parinte
Ca m-ai iubit, ca m-ai ferit de suferinte
Ca te-ai jertfit sa-mi fie mie bine
Si uitat sa te traiesti pe tine...
Acolo Sus El vede simtirea ta de tata
Si va raspunde cu dragoste Lui curata

Suntem și noi un cer senin?

Cerul senin al primăverii....atât de curat...nimic ascuns...totul e atât de transparent încât ai sentimentul că din moment în moment pe cer ar trebui sa apară arhanghelii și sfinții...dar noi...suntem și noi un cer senin? sau ar fi oare cu dreaptă socoteală să ne arătăm așa?

Mă uit în Sus...spre cer...dorindu-mi să fiu la fel...am adunat în mine atâtea cuvinte pe care aș fi vrut să le rostesc, am pus înfrânare atâtor gesturi pe care aș fi vrut să le săvârșesc...Și am crezut că aceste cuvinte și sentimente se vor stinge...căci teama și neîncrederea adânc înrădăcinate înlăuntrul meu mi-au șoptit că din adâncul sufletului se vor naște izvoare de lacrimi din cauza rănilor inimii...și totuși nu aș vrea ca cerul dinlăuntrul să fie acoperit de nori...sinceritatea și deschiderea mă fac să gust libertatea, mă fac să simt infinitul născându-se în mine...Mă întreb ce putem face noi, oamenii, pentru a împrăștia norii nesincerității? cum să fim un cer senin? dar oare sinceritatea nu ne-ar face vulnerabili?...poate...dar dacă ne-am încredința cu toată ființa lui Dumnezeu...El ne-ar proteja...cu siguranță...sau ne-ar descoperi că omul are nevoie (și) de suferință pentru a crește și pentru a descoperi adevăratul sens al vieții...
Așadar...suntem și noi un cer senin?