Recunosc....nu am puterea să te recunosc

„Recunosc...nu am puterea să te recunosc”...cum aș putea să te recunosc printre zecile de chipuri pe care le văd zilnic trecând prin fața mea? Cum aș putea să te recunosc printre sutele de „ei” care apar în viața mea? Cum aș putea să te simt când vei fi intrat în viața mea? De îndată sau treptat? Tu oare ești un alt „eu” sau ești un „altul” care mă completează? Mă întreb de ce mă preocupă atât de mult existența ta...îți dăruiesc o melodie...vorbește destul de clar despre ce simt eu în legătură cu tine...caută-mă tu...

Taxi - Jumatatea mea

Asculta mai multe audio diverse

Mă tem...

Știam să mă ascund de tine
Nu te lăsam să vii la mine
Căci mă temeam de-a ta putere
Ce o credeam a fi durere...

De-atâtea ori de tine am fugit
Căci mă temeam...„voi fi rănit”
Și astăzi mi-e frică să te întâlnesc
Deși mă rog să te găsesc...

Eu tot visez că ai să vii
Și sufletul-mi în mână ai sa-l ții
Dar când te văd în ochii mei
Mă tem că mă vei răni...

E liniste si la tine?

Liniste...in suflet...in minte...in trup...ce voce duioasa are linistea...Tu, Omule drag...ce mai faci? ma intreb daca esti bine? Fii incredintat...ma rog mereu pentru tine! Uneori imi lipsesti atat de mult...si ma intreb oare cum arati? oare cum esti? Uneori am impresia ca mai am putin si cad in teoria predestinarii...nu, nu cred in ea...Doar simt ca pentru mine nu poti fii decat tu, sufletul meu nu vrea sa iubeasca decat un singur tu...adica pe tine...stiu sigur lucrul acesta...tu esti numai unul...Nu uita, Om drag, sa te rogi mult, tare mult si pentru mine. Te-am numit ''soare'' pentru ca vei fi pentru mine, am incredere in Domnul, una din razele de caldura si lumina prin care coboara in inima mea Iubirea Tatalui nostru ceresc. Ma intreb daca totul e o visare...unii poate ma judeca ca ''nu actionez'' concret...dar cum sa fac asta? Mi-e teama...sa nu te confund...si nu as vrea sa te privez de iubirea mea deplina, pe care am pastrat-o pana acum pentru tine.Poate ca nu vei citi aceste randuri dar stiu ca totusi, acolo, in adancul inimii tale...auzi si inima mea cum bate de dor...

O...teamă...

Când gândurile vii se-adună în a mea minte
Mă simt înlăunțuit...și nu mai am cuvinte...
Și parcă-un vuiet zgomotos dinlăuntru se-aude
Și-o teamă nefirească mă pătrunde...

Privesc cu ochii mari spre oameni
Sperând că vor pricepe suferința mea
Dar...mă înșel ca-ntotdeauna
Căci și-al lor suferință e la fel de grea...

În noaptea rece dintre clipe
Mă văd cum sper....să vină răsăritul
Dar eu doar stau...crezând că infinitul
Este-ncuiat în existența mea...

Și totuși simt că-n lumea asta
Atât de crudă uneori
Găsesc în mine o putere ce nu-i a mea
Și îmi ridic privirea înspre zori...

O, frate-al meu iubit
De-ai știi cât de profund tu m-ai rănit
Eu știu...și tu ești ca și mine
Căci sarcina ce-o porți e grea...

Dar... să privim cu ochii milei
Spre fiecare fiu al zilei...
Căci fiecare săgeată aruncată
Se-oprește-a Lui inimă curată...

Îi simt curatele suspine
Și le aud cum freamătă în mine
Și mă cutremur de-a Lui iubire
Ce ne-o revarsă spre sfințire...

Tu...cel cautat

Tu...poate inca esti departe

Si viata noastra-i inca noapte

Dar am cerut de Sus rabdare

Spre-a fi iubirea mea mai mare...

Eu te-am chemat adesea langa mine

Atatea lacrimi curgand doar pentru tine...

Crezand ca poate esti fum ce piere cu lumina

Si umbrele ce se iveau pe inserat

Credeam ca esti tu...cel cautat..

Dar nu...de fiecare data...m-am inselat...

Si cate vise, cate doruri neimplinite

Cu fiecare inselare erau zidite

Iar zilele adesea imi erau nefericite...

Dar am cerut de Sus lumina multa

Iar sufletu-mi de astazi Il asculta

Pe Domnul ce-mi poate da...nadejde multa...

Si astazi...eu sufletu-mi l-asez

In mana Lui cea tare

Si tu, om bland cu inima senina

Lasand in urma ta ne-buna vina

Il cata de-astazi ca si mine

Caci numai El ne este intalnire

Pe drumul sfant spre mantuire

Un pas spre Tine...

Un pas spre Tine e-un pas spre Infinit
Un gand curat 'naltat la Ceruri
Ne poarta permanent spre Rasarit
Iar Rasaritul se strecoara-n suflet
Sadind in noi o bucurie fara de sfarsit....

Cand mintea este Sus la Tine
Nu mai exista lacrimi, nici suspine
Caci orisice suspin amar
Este de-acum incolo in zadar
Primind noi bucurie sfanta-n dar...

Iar darul pogorat din inaltime
Este chemat sa fie mult prin Tine
Caci bucuria mea de fi in viata
Esti Tu, Cel ce rersi speranta
In sufletu-mi ce-adesea-ngheata...

De astazi inainte asez in fata Ta
Si trupul meu si inima...
Si mintea-ntreaga ca s-o sfintesti
Tu Doamne, Cel Care lumea Ta iubesti...

Eu m-am născut să Te iubesc

Adesea-n gândul meu se naște o-ntrebare
De ce m-am născut eu oare?
Și clipele ce cad consecutiv
Mă-ndeamnă ca să aflu un motiv...

Eu m-am născut...ca să privesc spre cer
Eu m-am născut ca ne-ncetat să sper
Eu m-am născut să Te slăvesc...
Eu m-am născut...să Te iubesc...

Eu m-am născut ca să zâmbesc
Și prin credință să trăiesc
Eu m-am născut să Te găsesc
Eu m-am născut...să Te iubesc...

Eu m-am născut pentru-a renaște
Și pentru ca orișice suspin
Să fie-o șoaptă spre Divin
Eu m-am născut să Iți slujesc
Eu m-am născut ... să Te iubesc!